(articol “Romania pe care ne-o dorim”, Mihail Musat, 9 septembrie 2009)
„Interviul incepe cu intrebarea „Se poate sa construim Romania pe care ne-o dorim?”. De curand am inceput sa ma gandesc la intrebarea asta, si de atunci am constientizat ca, DA!
Am mai constientizat ca stiu oameni:
- care desi au afacerile lor si lucreaza toata ziua si cateodata si noaptea, ei isi aloca timp si pentru a investi in Romania…ca sa o vada cum creste catre tara pe care si-o doresc pentru ei insisi si copii lor
- care fie de pe bancile facultatii, fie din liceu, fie cand erau deja intr-o multinationala, si-au dat seama ca tot ce vor, este sa construiasca o Romanie pe masura potentialului ei natural si uman. Au spus stop la tot atunci, si au inceput sa construiasca.
Ei au trecut prin etape in care au dormit intr-un birou de firma (la indulgenta sefului) pentru ca nu aveau bani de chirie. Ei traiau cu 1 milion pe luna si cea mai accesibila hrana era painea si pufuletii.
La ei, desi pentru multi pare imposibil, raspunsul a fost mai tot timpul: DA, se poate sa facem ca Romania sa ajunga tara frumoasa ce merita si poate sa fie.
„Pana unde suntem dispusi sa mergem?”. Ne uitam la ei si ne intrebam daca exista vreo limita. E greu sa le intelegem motivatia mai ales intr-o societate bazata in mod preponderent pe consum, pe pozitii, pe faima si putere. Si totusi, ei, pe un drum al lor, sunt dipusi sa mearga inainte oricat de greu ar fi.”
Continuarea pe musat.com
(foto Florin Ghindă, Bucureşti 2009)
2 comentarii
Multumesc frumos Florin ca ai preluat acest articol si aici 🙂
PS: Cred ca, chiar ieri am remarcat la Motoare imaginea pe care ai pozat-o tu 😀
Da, asa e – poza este de la Motoare:)
PS: Cu placere!