Am vorbit în ultimii ani cu mai mulți reprezentanți ai departamentelor de RSC din companii. Mai toți mi-au povestit entuziasmați că reciclează deșeurile produse în companie, însă când i-am întrebat dacă verifică procesul de reciclare până la capăt n-au mai știut să răspundă. De asemenea am întâlnit companii care sprijină copii defavorizați în procesul de educație, însă copiii respectivi sunt educați în cu totul alt domeniu față de domeniul de activitate al companiei. Aici se strecoară eroarea: practic această companie finanțează o forță de muncă ce va fi folosită de o altă companie din domeniul în care copilul respectiv a studiat. Din punctul meu de vedere adevărata responsabilitate a unei astfel de companii ar fi să sprijine copii defavorizați în procesul învățării în domeniul său de activitate pentru ca peste 3-5 ani, când tânărul va absolvi studiile să devină un potențial angajat pentru compania respectivă și astfel investiția companiei se întoarce către aceasta, dar în același timp ia de pe umerii societății povara unui tânăr care altfel nu ar fi avut șansa de a avea un loc de muncă.

De ce nu se întâmplă totuși așa? Pentru că tindem încă să asociem RSC cu PR alegând cauzele pe care le susținem în funcție de vizibilitatea pe care o oferă companiei, decizia în acest sens nefiind una strategică. O astfel de decizie s-ar baza pe efectele negative pe care le produce compania în societate și pe încercarea de a le ameliora. Astfel vedem tot mai multe companii care fac împăduriri. Gândiți-vă cum ar arăta România dacă toate companiile care activează aici ar planata copaci? De asemenea, tot mai multe companii fac ecologizări sau ajută oameni din categorii defavorizate… acțiuni lăudabile, de altfel, dar neargumentate strategic din punct de vedere al business-ului.

Din punctul meu de vedere RSC ar putea fi un vector al dezvoltării durabile a societății în general dacă nu s-ar mai baza pe ideea de a face astfel de campanii pentru că așa este ”la modă”, pentru că așa face și concurența sau pentru că ajută la obținerea unei vizibilități mai bune. RSC se cere integrată în modelul de business al companiei și acordată cu viziunea și obiectivele acesteia pe termen mediu. De exemplu investiția într-o ”pepinieră” care în următorii 5-10 ani ar putea da viitorii angajați ai companiei, gata pregătiți pentru a face față provocărilor cu care se confruntă aceasta, verificarea continuă a proceselor din interiorul companiei care nu se văd, dar care atunci când se dereglează pot induce situații de criză, crearea unor ambasadori de imagine din propriii angajați sunt direcții strategice în dezvoltarea durabilă a oricărui business.

Astfel RSC se deosebește de PR prin faptul că este integrată în ideea de Dezvoltare Durabilă. O inițiativă responsabilă nu poate avea efecte imediate precum o campanie de PR, iar efectele celei dintâi, atunci când ies la suprafață, nu generează doar o imagine bună ci și capacitatea companiei de a-și menține angajații mulțumiți, de a genera noi locuri de muncă, de a oferi produse competitive care răspund celor mai fine nevoi ale consumatorilor. Toate acestea se traduc într-un cuvânt care ar trebui să fie foarte important pentru companii: REPUTAȚIE.